Mă regăsesc recent în playlistul de liceeană. Să mă bucur că nu-mbătrânesc? Să mă sperii că n-am crescut deloc?
Pentru cei ce nu-nțelege (puteți să vă gratulați singuri dacă prindeți referința), playlisturile sunt la mine cum îs cercurile pe trunchiul copacilor. Așadar, until further notice, îmi retrăiesc adolescența – atâta câtă mai e de retrăit*.
*refuz să mai dau BAC-ul încă o dată. Înțeleg că e nasol.
