M-am trezit azi dimineata in secolul gresit. Hainele mi se pareau scoarte, cafeaua mi se parea petrol.
Pregatindu-ma sufleteste sa ies din casa, imi doream cu pasiune sa gasesc strazile goale, sa gasesc Dambovita neincadrata in coloane de masini. Sa trec prin Cismigiu pe urmele unor pasi mari, cunoscuti si calzi.
Era vreme de balonseid si aveam cumva o stare alerta, de om nemultumit ca pustietatea interioara nu are ecou in lumea reala.
Toata ziua am vazut prin oameni.
O privire vie si calda.
Advertisement
